Despre autor:

Intr-o toamna tarzie, intr-un 16 noiembrie a anului 1942 se nastea intr-o casa de oameni simpli, dar muncitori, intr-un sat din muntii Apuseni numit Glod, Ana Jit. O copilarie nu usoara a marcat prin munca si greutati primi ani din viata ei.

A avut norocul de a face patru ani de scoala. Cum familia nu se descura a fost nevoita sa munceasca inca din frageda pruncie. Nici adolescenta nu a fost mai presus, a fost nedreapta cu ea. Dragostea intra in viata ei si avea speranta ca viata va fi mai usoara. Se casatoreste cu Costel Trif in 1962 in acel mic sat. In cautarea unei vieti mai bune pentru noua familie se muta in Orastie, dupa nasterea primului copil.

Din nimic au inchegat o casa. Se privau de multe pentru a-si face un loc care sa fie al lor. Nu au primit ajutor de la nimeni dar putin cate putin casa se facuse si parea ca viata merge binisor.

Dar cum viata e o surpriza dupa surpriza nu a iesti asa cum isi imagina acea tanara mama cu vise si idei marete. Greutatile vin si vin, dar se limiteaza a fi o buna mama si o muncitoare intr-o fabrica.

Anii se scurg si greutatile nu lasa loc sa se ocupe de ea sau sa se intrebe daca e viata pe care o vrea. Apare o noua bucurie un nou copil ce ii da iluzie si viata. Anii incep sa treaca si mai apar bucurii in viata ei, toate avand un nume propriu: cele patrusprazece realizari ale ei. Nimeni nu poate sa stie ce greu a fost unei mame sa creasca si sa educe acesti copii fara prea mult ajutor nici din partea barbatului. Dar copiii cresteau, educatie aveau toti. Copiii aduc multe bucurii in viata ei, casatorii si nepoti dar cei mici inca au nevoie de mama. Cand totul parea sa mearga mai bine se stinge ca o lumanare singurul ei ajutor Costel. Vaduva ramanand cu cinci copii minori, viata nu pare sa vea sa o ajute mai deloc ci sa o incerce si mai mult. Nu isi pierde credinta nici taria, merge inainte cu problemele de zi cu zi.

Anii trec si copiii cresc, isi fac viata lor iar ea ramane singura. Nu e ceea ce credea ea ca i se va intampla dupa toate cate a facut, dar se intampla. Incepe sa descopere viata de o alta forma si sa caute mici bucurii in a scrie ceea ce simte. Prin cuvintele ei intelepte de mama trecuta prin viata vrea sa ne arate tuturor ca viata nu e usoara dar merita traita si dusa lupta... Cuvintele ei au scos lacrimi de bucurie, tristete dar si avem ce invata din ele... face poezii pentru a ne arata ca viata trebuie luata asa cum vine, ca totul are un scop si trebuie sa ai forta de a invinge. Credinta a fost cel mai bun sfatuitor si aliat al ei...

In prezent este o femeie cu copiii crescuti si cu multe experiente inca de trait, vrea sa inparta cu lumea ceea ce simte si prin ce a trecut..